Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice prin care se dovedește nașterea, căsătoria sau decesul unei persoane. Acestea se întocmesc în interesul statului și al persoanei şi servesc la cunoașterea numărului și structurii populației, a situației demografice, la apărarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale cetățenilor.

• Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
• Hotărârea de Guvern nr.64/2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă

Serviciul de Stare Civilă are următoarele atribuții:

• îndrumă şi controlează pe baza graficului aprobat de preşedintele Consiliului Judeţean Iași activitatea de înregistrare a actelor şi faptelor de stare civilă desfăşurată de ofiţerii de stare civilă din cadrul primăriilor de pe raza judeţului, modul de soluţionare a lucrărilor de stare civilă întocmite, inclusiv gestiunea certificatelor de stare civilă,conform Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, cu modificările şi completările ulterioare şi metodologiei nr. 64/2011 pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor legii sus-menţionate;
  • întocmeşte referate cu concluziile rezultate în urma verificărilor şi investigaţiilor efectuate în dosarele de schimbare a numelui pe cale administrativă şi face propuneri motivate de aprobare sau respingere a cererii pe care le prezintă preşedintelui Consiliului Judeţean spre aprobare;
• verifică modul de întocmire de către serviciile publice comunitare locale a dosarelor de transcriere a certificatelor/extraselor de stare civilă emise de autoritățile străine și emite avize de aprobare sau respingere;
• verifică şi emite avize de aprobare sau respingere în dosarele privind rectificarea rubricilor din cuprinsul actelor de stare civilă;
• primeşte cererile privind acordarea dispensei pentru grad de rudenie, le analizează şi propune preşedintelui Consiliului Judeţean aprobarea sau respingerea motivată a acestora;
• înscrie pe marginea actelor de stare civilă, ex. II, menţiunile prevăzute de Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, modificările survenite în statutul civil al persoanelor;
  • acordă asistenţă de specialitate în domeniul stării civile ofiţerilor de stare civilă şi celor interesaţi la solicitarea acestora ;
• primeşte, actualizează, păstrează şi gestionează registrele de stare civilă exemplarul II de la oficiile locale de stare civilă, asigurând securitatea şi conservarea acestor documente ;
• întocmeşte şi eliberează extrase pentru uzul oficial la cererea instituţiilor abilitate (instanţe judecătoreşti, parchet, poliţie, notari publici, primării) din registrele de stare civilă ex. II.

Înregistrarea nașterii se face de structura de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P. sau, după caz, de ofițerul de stare civilă din cadrul primăriei unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul.

Termenul pentru declararea și înregistrarea nașterii copilului este în mod obisnuit

1. 30 de zile de la data nașterii, pentru copilul născut viu și aflat în viață;
2. 3 zile de la data nașterii, pentru copilul născut mort;
3. 24 de ore de la data decesului, pentru copilul născut viu care a decedat înăuntrul termenului de 30 de zile;
4. 30 de zile pentru copilul găsit sau părăsit de mamă în maternitate/unități sanitare.

Când declarația de naștere a fost făcută după expirarea termenelor sus-menționate, dar nu mai târziu de un an de la naștere, întocmirea actului de naștere se face la cererea scrisă a declarantului, cu aprobarea primarului unității administrativ-teritoriale, respectiv a șefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră al României, în a cărei rază/circumscripție consulară s-a produs evenimentul, în termen de până la 30 de zile de la data solicitării.

Termenele prevăzute mai sus se socotesc de la data nașterii și cuprind atât ziua nașterii, respectiv a găsirii, cât și ziua în care se face declarația.

1. a) Întocmirea actului de naștere ca urmare a declarării tardive

Dacă declarația de naștere a fost făcută după trecerea unui an de la data nașterii, întocmirea actului de naștere se face la cererea scrisă a declarantului, cu aprobarea primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, cu avizul conform al D.J.E.P. Iași. Înregistrarea nașterii se realizează în termen de 90 de zile de la data solicitării.

Declarantul poate fi una din persoanele prevăzute la art. 16 din Legea nr.119/1996, republicată.

Cererea scrisă a declarantului este însoțită de următoarele documente:

• actul de identitate al mamei și al declarantului,
• certificatul medical constatator al nașterii
• certificatele de naștere și căsătorie ale părinților, sentințe divorț (după caz).

În situaţia în care părinţii nu sunt căsătoriţi, sunt necesare actele de identitate al ambilor părinţi, în original şi fotocopie, precum si certificatele lor de naştere în original şi fotocopie.

În situaţia în care nu există certificat constatator al naşterii, actul de naștere se întocmește pe baza documentelor menţionate mai sus, a expertizei medico-legale cu privire la data nașterii, în format an, lună, zi și sexul persoanei, și a declarației de recunoaștere a mamei potrivit art. 408 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare.

În lipsa declarației de recunoaștere a mamei, actul de naștere se întocmește fără a se completa rubricile referitoare la părinți. În acest caz, numele de familie și prenumele se stabilesc prin dispoziție emisă în termen de 5 zile de la data solicitării de către primarul unității administrativ–teritoriale unde se înregistrează nașterea .

1. b) Întocmirea actului de naștere al copilului, în lipsa actului de identitate al mamei

Se face pe baza documentelor prevăzute mai sus, a documentului întocmit de reprezentantul poliției cu ocazia verificărilor efectuate la solicitarea unității sanitare în care a avut loc nașterea, cu privire la datele de identificare a mamei, și a verificărilor în registrele de stare civilă sau în Registrul național de evidență a persoanelor.

1. c) Înregistrarea tardivă a nașterii copiilor cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani

Se face pe baza documentelor prevăzute mai sus. În plus, ofițerul de stare civilă/personalul cu atribuții de stare civilă solicită declarație persoanei a cărei naștere nu a fost înregistrată, precum și, după caz, părinților sau ocrotitorului/reprezentantului legal ai/al persoanei, la care anexează 2 fotografii mărimea 3/4 cm, potrivit modelelor prevăzute în anexa nr. 20, respectiv în anexa nr. 21 din HG 64/2011 ; declarația se dă în fața ofițerului de stare civilă/personalului cu atribuții de stare civilă;

1. d) Înregistrarea tardivă a nașterii persoanei majore

Cererea scrisă a declarantului este însoțită de următoarele documente:

• certificatul medical constatator al nașterii;
• declarația persoanei a cărei naștere nu a fost înregistrată, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 20 din Hotărârea nr. 64/2011, dată în fața ofițerului stare civilă/personalului cu atribuții de stare civilă, la care anexează 2 fotografii mărimea 3/4 cm;
• declarația a 2 membri ai familiei, iar în lipsa acestora, a două persoane care o cunosc, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 21din Hotărârea nr. 64 /2011  dată în fața ofițerului de stare civilă/personalului cu atribuții de stare civilă.

1. e) Înregistrarea nașterii copilului în cazul în care nașterea mamei nu este înregistrată în registrele de stare civilă

Declarantul prezintă următoarele documente :

• Declarația scrisă a uneia din persoanele prevăzute la art. 16 din Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit Anexelor 191 sau 192 din Hotărârea nr. 64 din 26 ianuarie 2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă
• Procesul-verbal privind identitatea declarată de mamă semnat de reprezentantul DGASPC, de reprezentantul poliției și de cel al unității sanitare,
• Certificatul medical constatator al nașterii,
• Actul de identitate al declarantului,

În acest caz, numele de familie și prenumele copilului se stabilesc prin dispoziție emisă în termen de 5 zile de la data solicitării de către primarul unității administrativ-teritoriale unde se înregistrează nașterea.

Dacă declarația privește un copil din afara căsătoriei, iar recunoașterea paternității are loc în momentul declarării nașterii, datele privind tatăl copilului se înscriu în rubricile corespunzătoare din cuprinsul actului de naștere ce se întocmește.

1. f) În cazul în care nașterea unui cetățean român s-a produs în străinătate și nu a fost declarată ori a fost înregistrată cu date nereale privind identitatea părinților

• Dacă nașterea s-a produs în străinătate și nu a fost înregistrată la autoritățile locale/misiunea diplomatică ori oficiul consular al României sau a fost înregistrată cu date nereale privind identitatea părinților, întocmirea actului de naștere se face în țară, în baza certificatului medical constatator al nașterii eliberat de autoritățile medicale străine sau, după caz, în baza certificatului de naștere, legalizate conform prevederilor art. 72 alin. (6) din HG 64/2011.
• Dacă în urma verificărilor s-a constatat că nașterea a fost înregistrată cu date nereale, ofițerul de stare civilă/personalul cu atribuții de stare civilă stabilește în ce anume constă diferența dintre datele consemnate în actul înregistrat și datele de identificare reale ale părinților copilului, pe bază de documente și declarații ale persoanelor care pot da relații, inclusiv ale părinților copilului, date în fața ofițerului de stare civilă/personalului cu atribuții de stare civilă sau notarului public.
• În situația mai sus, întocmirea actului de naștere se face la S.P.C.L.E.P./primăria în raza căreia are domiciliul unul dintre părinți/persoana majoră .

Înscrierea menţiunilor primite din străinătate cu privire la modificarea statutului civil al persoanei

 Înscrierea căsătorie şi divorţului pe actul de naştere

Căsătoriile încheiate în străinătate şi desfăcute prin divorţ se înscriu numai prin menţiune, pe marginea actului de naştere; cererea, însoţită de certificatul sau extrasul de căsătorie, în original, fotocopie şi traducere legalizată, precum şi sentinţa de divorţ, în original, fotocopie şi traducere legalizată, autentificată, se adresează primarului localităţii care are în păstrare actul de naştere şi se înaintează, spre aprobare D.J.E.P. Iași.

Procedura autentificării documentelor originale presupune următoarele cerințe:

5. a) Documentele eliberate de institutii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 05.10.1961 se apostilează, mai puţin documentelor emise de state membre ale Uniunii Europene care sunt exceptate de la obligaţia de apostilare sau supralegalizare, conform Regulamentului (UE)2016/1191 a Parlamentului European;
6. b) Documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/ convenții /acorduri de asistență judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate;
7. c) Documentele care nu se regăsesc în una din situaţiile prevăzute anterior, se supralegalizează, în conformitate cu prevederile în art. 1093 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Supralegalizarea pe cale administrativă este supusă procedurii stabilite de statul de origine al actului, urmată de supralegalizarea efectuată fie de către misiunea diplomatică română sau oficiul consular român din acest stat, fie de către misiunea diplomatică sau oficiul consular în România ale statului de origine şi, în continuare, în oricare dintre cele două situaţii, de către Ministerul Afacerilor Externe.

În cazul în care hotărârea de divorţ nu este recunoscută de plin drept în România (emană de la autorităţi ale statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene), este necesar să se ataşeze şi recunoaşterea hotărârii străine de către tribunalul competent, respectiv tribunalul de pe raza judeţului unde-şi are sau a avut domiciliu persoana în cauză.

Pentru înscrierea în registrele de stare civilă române a sentințelor pronunțate în statele membre U.E. devin aplicabile prevederile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, regulament ce a fost înlocuit de Regulamentul (UE) 2019/1111 al Consiliului din 25.06.2019, care se aplică începând cu data de 01.08.2022.

În cazul desfacerii căsătoriei prin acord, în fața notarului public sau prin act administrativ, dintr–un stat membru U.E, este necesară depunerea la dosarul privind înscrierea divorțului a Anexei I prevăzută de art. 39 din Regulamentul Consiliului. De asemenea, este necesară prezentarea Anexei I și în ipoteza în care divorțul s-a pronunțat printr–o hotărâre a unei instanțe care nu poartă mențiunea că a rămas definitivă. Dacă divorțul a intervenit după data de 01.08.2022, data aplicării dispozițiile Regulamentului (UE) 2019/1111, hotărârea de divorț poate fi însoțită fie de Anexa I din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, fie de Anexa II din Regulamentul (UE) 2019/1111, fiind acceptate ambele variante.

În situaţia în care din certificat/extras de căsătorie și din sentinţa de divorţ nu reiese numele pe care soţii îl vor purta după căsătorie, respectiv după divorț, se va prezenta declaraţie pe propria răspundere din partea titularului actului, din care să rezulte numele după căsătorie și după divorţ.

2. Înscrierea divorţului pe actul de căsătorie

 Divorţul intervenit în străinătate se va înscrie pe actul de căsătorie încheiat în România cu aprobarea directorului D.J.E.P. Iași, în cazul în care hotărârile străine sunt recunoscute, potrivit legii, de plin drept în România (emană de la autorităţi ale statelor membre UE sau ale statelor cu care România are încheiate tratate/acorduri/convenţii de asistenţă juridică). Cererea va cuprinde actul original, fotocopie şi traducerea legalizată a acestuia cu respectarea cerinţelor de autentificare, precum şi orice alte documente necesare înscrierii menţiunii.

Procedura autentificării documentelor originale presupune următoarele cerințe:

5. a) Documentele eliberate de institutii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 05.10.1961 se apostilează, mai puţin documentelor emise de state membre ale Uniunii Europene care sunt exceptate de la obligaţia de apostilare sau supralegalizare, conform Regulamentului (UE)2016/1191 a Parlamentului European;
6. b) Documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate.
7. c) Documentele care nu se regăsesc în una din situaţiile prevăzute anterior, se supralegalizează, în conformitate cu prevederile în art. 1093 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Supralegalizarea pe cale administrativă este supusă procedurii stabilite de statul de origine al actului, urmată de supralegalizarea efectuată fie de către misiunea diplomatică română sau oficiul consular român din acest stat, fie de către misiunea diplomatică sau oficiul consular în România ale statului de origine şi, în continuare, în oricare dintre cele două situații, de către Ministerul Afacerilor Externe.

Daca divorțul a intervenit într-un stat terț, înscrierea acestuia pe actul de căsătorie românesc se va face fără aprobarea directorului D.J.E.P. Iași, iar cererea va cuprinde hotărârea străină şi traducerea acesteia, hotărârea prin care s-au recunoscut, pe teritoriul României, efectele hotărârii străine, definitivă, în original, precum şi orice alte documente necesare înscrierii mențiunii.

Pentru înscrierea în registrele de stare civilă române a sentințelor pronunțate în statele membre U.E. devin aplicabile prevederile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, regulament ce a fost înlocuit de Regulamentul (UE) 2019/1111 al Consiliului din 25.06.2019, care se aplică începând cu data de 01.08.2022.

În cazul desfacerii căsătoriei prin acord, în fața notarului public sau prin act administrativ, dintr–un stat membru U.E, este necesară depunerea la dosarul privind înscrierea divorțului a Anexei I prevăzută de art. 39 din Regulamentul Consiliului. De asemenea, este necesară prezentarea Anexei I și în ipoteza în care divorțul s-a pronunțat printr – o hotărâre a unei instanțe care nu poartă mențiunea că a rămas definitivă. Dacă divorțul a intervenit după data de 01.08.2022, data aplicării dispozițiile Regulamentului (UE) 2019/1111, hotărârea de divorț poate fi însoțită fie de Anexa I din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, fie de Anexa II din Regulamentul (UE) 2019/1111, fiind acceptate ambele variante.

În situaţia în care din sentinţa de divorţ nu reiese numele pe care soţii îl vor purta după divorţ, se vor prezenta declaraţii pe propria răspundere din partea acestora, sau numai a soţului care solicită înscrierea menţiunii de divort, după caz, din care să rezulte numele după divorţ.

3. Înscrierea schimbării numelui intervenită în străinătate

Cererea se adresează primarului localităţii care are în păstrare actul de naştere sau, după caz, actul de căsătorie şi se face cu aprobarea directorului D.J.E.P. Iași, la solicitarea titularului actului, făcută personal sau prin împuternicit cu procură specială, ori împuternicire avocaţială.

Acte necesare:

– documentul (certificatul) de schimbare a numelui, în original, care trebuie să îndeplinească cerinţele de autentificare;

– traducere legalizată;

– actul de identitate al solicitantului în original şi fotocopie;

– certificatele de stare civilă care sunt afectate de schimbarea numelui.

Procedura autentificării documentelor originale presupune următoarele cerințe:

5. a) Documentele eliberate de institutii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 05.10.1961 se apostilează, mai puţin documentelor emise de state membre ale Uniunii Europene care sunt exceptate de la obligația de apostilare sau supralegalizare, conform Regulamentului (UE)2016/1191 a Parlamentului European;
6. b) Documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/convenții/acorduri de asistență judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate.
7. c) Documentele care nu se regăsesc în una din situațiile prevăzute anterior, se supralegalizează, în conformitate cu prevederile în art. 1093 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Supralegalizarea pe cale administrativă este supusă procedurii stabilite de statul de origine al actului, urmată de supralegalizarea efectuată fie de către misiunea diplomatică română sau oficiul consular român din acest stat, fie de către misiunea diplomatică sau oficiul consular în România ale statului de origine şi, în continuare, în oricare dintre cele două situații, de către Ministerul Afacerilor Externe.

În situația în care schimbarea numelui s-a făcut în străinătate printr-o hotărâre judecătorească, care nu este recunoscută de plin drept în România, este necesar ca efectele acesteia să fie recunoscute pe teritoriul României de către tribunalul competent a soluționa cererea de recunoaștere.

4. Înscrierea mențiunii de dobândire/redobândire a cetățeniei române

Cererea se adresează primarului localității care are în păstrare actul de naștere sau, după caz, actul de căsătorie şi se face cu aprobarea D.G.E.P.. Se poate depune personal, sau de către reprezentanții legali, de o altă persoană împuternicită cu procură specială, autentificată la un notar public.

Acte necesare:

– certificatul de dobândire/redobândire a cetățeniei române în original și fotocopie;

– actul de identitate al solicitantului în original şi fotocopie;

– certificatul de stare civilă în original.

5. Înscrierea sentințelor pronunțate de instanța română privind desfacerea căsătoriei

Cererea se adresează primarului localității care are în păstrare actul de căsătorie și

se poate depune personal, sau de către reprezentanții legali, de o altă persoană împuternicită cu procură specială, autentificată la un notar public.

Acte necesare:

– sentința de divorț în fotocopie legalizată de instanța civilă;

– actul de identitate al solicitantului în original şi fotocopie:

Cetățenii români pot solicita pentru motive temeinice, schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie sau a prenumelui, în baza Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Cetățenii români, pot obține, pentru motive temeinice, schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie și a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea, în condițiile prezentei legi.

Cererea de schimbare a numelui de familie şi/sau prenumelui pe cale administrativă se depune la:

– serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primăria, în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul sau a avut ultimul domiciliu,  în cazul cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate;

– primăria sectorului 1 al mun. Bucureşti, pentru cetăţenii români care nu au avut stabilit niciodată domiciliul în România.

Cererea se depune personal sau prin împuternicit cu procură specială.

Pentru minor, cererea de schimbare a numelui se face, după caz, de părinţi sau, cu încuviinţarea autorităţii tutelare, de tutore. Dacă părinţii nu se înţeleg cu privire la schimbarea numelui/prenumelui copilului, va hotărî autoritatea tutelară.

Când cererea de schimbare a numelui/prenumelui minorului este făcută de către unul dintre părinţi, este necesar acordul celuilalt părinte, dat în formă autentică sau în fața ofițerului de stare civilă.  Acordul nu este necesar în cazul în care celălalt părinte este pus sub interdicţie ori este declarat judecătoreşte dispărut sau decăzut din drepturile părinteşti.

În cazul în care minorul a împlinit vârsta de 14 ani, cererea va fi semnată şi de acesta.

Pentru persoana pusă sub interdicţie, cererea de schimbare a numelui se face de către tutore, cu încuviinţarea autorităţii tutelare.

În cazul în care părinţii copilului sunt decedaţi, necunoscuţi, puşi sub interdicţie, dispăruţi, decăzuţi din drepturile părinteşti ori declaraţi judecătoreşte morţi şi nu a fost instituită tutela, cererea de schimbare a numelui minorului se face de către structura publică specializată pentru protecţia copilului din subordinea consiliului judeţean ori a consiliului local /al sectorului municipiului Bucureşti.

Sunt considerate întemeiate, conform art. 41 ^1 alin.(2)  din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:

1. când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;
2. când persoana în cauză a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care doreşte să îl obţină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume;
3. când, din neatenţia ofiţerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoaşterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate menţiuni greşite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte;
4. când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte şi doreşte simplificarea acestuia;
5. când persoana în cauză este cunoscută cu un prenume și dorește adăugarea acestuia la prenumele inițial, cu respectarea dispozițiilor legale privind numărul maxim de cuvinte din care poate fi format prenumele;
6. când persoana în cauză poartă un nume de provenienţă străină şi solicită să poarte un nume românesc;
7. când persoana şi-a schimbat numele de origine străină într-un nume românesc, pe cale administrativă, şi doreşte să revină la numele dobândit la naştere sau purtat anterior;
8. când părinţii şi-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinţilor lor, cu respectarea dispozițiilor art 41^4 din Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare,;
9. când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al celorlalți membri ai familiei;
10. când unul dintre soți sau ambii dorește/doresc schimbarea numelui de familie comun sau reunit purtat în timpul căsătoriei, cu respectarea dispozițiilor art. 282 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, și cu consimțământul celuilalt soț, dat în formă autentică sau în fața ofițerului de stare civilă;
11. când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte ulterior înregistrării nașterii, în formele prevăzute la art. 416 alin (1) din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, însă, întrucât nu s-a încuviințat și purtarea numelui de familie al acestuia, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă;
12. când prenumele purtat este specific sexului opus;
13. când persoanei i s-a încuviințat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească şi solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând hotărâre judecătorească definitivă;
14. când persoana în cauză are numele schimbat în străinătate și nu are act administrativ străin, făcând dovada cu privire la aceasta cu pașaportul/ actul de identitate emis de autoritățile străine;
15. alte cazuri temeinic justificate.

Sunt de asemenea considerate justificate, conform art. 41 ^1  alin. (3) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, şi cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:

1. când persoana în cauza a adoptat minori şi doreşte ca aceştia să poarte un alt prenume;
2. când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, iar soţul supravieţuitor solicită să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naştere;
3. când în urma divorţului un fost soţ revine la numele de familie purtat anterior şi care provine dintr-o altă căsătorie, de asemenea desfăcută prin divorţ, şi doreşte să poarte numele dobândit la naştere;
4. cînd în urma divorțului un fost soț păstrează numele de familie purtat în timpul căsătoriei și dorește un nume purtat anterior căsătoriei sau numele dobândit la naștere;
5. când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi celălalt soţ se recăsătoreşte şi, ca urmare a desfacerii acestei căsătorii, acesta doreşte să poarte numele de familie dobândit la naştere;
6. când fostul soţ doreşte să poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii, cu consimțământul fostului soț, dat în formă autentică sau în fața ofițerului de stare civilă;
7. când părinţii au divorţat, iar părintele care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei, solicită  pentru copil să poarte același nume de familie cu el;
8. când s-a desfăcut adopţia unei persoane căsătorite care are copii minori şi în urma desfacerii adopţiei persoana în cauză revine la numele de familie avut înainte de adopţie și dorește schimbarea numelui de familie al copilului/copiilor pentru a purta nume de familie comun;
9. când unul dintre soţi, la încheierea căsătoriei, a luat numele de familie al celuilalt soţ, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopţie, iar ulterior încheierii căsătoriei are loc desfacerea adopţiei și celălalt soț dorește să poarte nume de familie comun cu aceasta.;
10. când părintele căruia i-a fost încredințat un minor în urma divorțului solicită ca acesta să-i poarte numele de familie dobândit ca urmare a încheierii unei noi căsătorii, cu consimtământul soțului și al celuilalt părinte al minorului, dat în formă autentică sau în fața ofițerului de stare civilă.

Cererea de schimbare a numelui trebuie să fie motivată pe unul din cazurile prevăzute de art. 41 ^3  alin. (2) şi (3) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare şi însoţită de următoarele documente:

1. actul de identitate şi certificatele de stare civilă ale persoanei care solicită schimbarea numelui, original și fotocopie; originalul documentelor se restituie solicitantului;
2. un exemplar al Monitorului Oficial al României, Partea a III-a, în care a fost publicat potrivit art. 41^7 extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea căruia să nu fi trecut mai mult de un an;
3. dacă este cazul consimțământul persoanei al cărei nume se solicită a fi purtat, dat în formă autentică sau în fața ofițerului de stare civilă;
4. dacă este cazul încuviințarea instanției de tutelă în cazurile prevăzute de art.41^4;
5. pentru solicitanți care au împlinit vârsta de 14 ani, certificat de cazier judiciar;
6. orice alte documente pe care solicitantul le consideră necesare pentru motivarea cererii sale;

procură specială și copia actului de identitate al împuternicitului, în cazul în care schimbarea numelui este solicitată prin împuternicit cu procură specială.

– Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

– H.G. nr.64/2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă.

Rectificarea unor rubrici din actul de stare civilă presupune îndreptarea unor erori materiale comise cu ocazia înregistrărilor de stare civilă şi se face din oficiu sau la cererea persoanei interesate, în temeiul dispoziţiei primarului, cu avizul prealabil al D.J.E.P. Iași.

Competenţă teritorială:

Cererea, se depune la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, la primăria unităţii administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de stare civilă ori la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria unităţii administrativ-teritoriale de la domiciliul solicitantului, care va înainta, cererea cu documentele anexate, serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau după caz, primăriei unităţii administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de stare civilă.

Acte doveditoare depuse de către persoana interesată, pot fi:
1. Certificatele de stare civilă;
2. Certificatele de naştere şi căsătorie ale părinţilor săi;
3. Certificatele de naştere, căsătorie şi deces, în cazul rectificării actelor de stare civilă aparţinând unei persoane decedate;
4. Acte de identitate;
5. Alte acte doveditoare, după caz, dispoziţii/decizii de schimbare a numelui / prenumelui, sentinţe judecătoreşti.

Cererea se soluţionează în termen de 30 de zile, prin emiterea dispoziţiei de către primarul unităţii administrativ-teritoriale. Aceasta se comunică solicitantului, în termen de 10 zile de la data emiterii.

Actele de stare civilă întocmite ca urmare a transcrierii/înscrierii în registrele de stare civilă române a certificatelor sau extraselor de stare civilă încheiate în străinătate se rectifică numai în următoarele situaţii:

1. a) când eroarea se datorează autorităţilor locale străine care au înregistrat iniţial actul şi persoana interesată prezintă documentul eliberat de autorităţile străine;
2. b) când eroarea se datorează ofiţerului de stare civilă care a înscris/a transcris actul;
3. c) când eroarea se datorează traducerii prezentate.

Cererea se adresează primarului localității care are în păstrare actul de naştere sau, după caz, actul de căsătorie şi se face cu avizul D.J.E.P. Iași și se poate depune personal, sau de către reprezentanții legali, de o altă persoană împuternicită cu procură specială, autentificată la un notar public.

Acte necesare:

– certificatul de stare civilă în original;

– actul de identitate al solicitantului în original şi fotocopie;

• Taxe 2025
• Taxe 2024
• Taxe 2023
• Taxe 2022
• Taxe 2021
• Taxe 2020
• Taxe 2019
• Taxe 2018

Ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 105/ 2022 de modificare a Legii nr. 119/1996 privind actele de stare civilă, Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor Iași (conform H.C.J. nr. 513/20.12.2023) percepe taxe pentru soluționarea următoarelor tipuri de cereri :

• Schimbare de nume pe cale administrativă – 200 lei
• Rectificarea la cerere a unui act de stare civilă – 100 lei
• Transcriere certificat/extras întocmit în străinătate – 100 lei
• Înregistrarea nașterii copilului născut în România după trecerea a 1 an de la producerea nașterii – 100 lei
• Înregistrarea divorțului produs în străinătate – 100 lei
• Înregistrarea rectificării efectuate în străinătate – 100 lei
• Înregistrarea schimbării de nume produse în străinătate – 100 lei
• Înregistrarea încetării căsătoriei prin decesul în străinătate a soțului/soției cetățean străin – 100 lei
• Înscrierea sentinței de tăgadă a paternității pronunțată în străinătate – 100 lei
• Înscrierea sentinței de stabilire a filiației pronunțată în străinătate – 100 lei
• Înscrierea sentinței de încuviințare a purtării numelui  pronunțată în străinătate – 100 lei
• Taxă pentru furnizare date cu caracter personal – 2 lei

Plata taxei se poate face în contul IBAN al Consiliului Județean Iași numărul RO16TREZ40621360206XXXXX, deschis la Trezoreria Municipiului Iași, cu codul de identificare fiscală 4540712, în baza bonului primit de la funcționarii de stare civilă care primesc și instrumentează tipurile de cereri menționate.

De asemenea precizăm că plata se poate face:

• prin toate oficiile poștale ale Companiei Naționale Poșta Română,
• prin virament la bănci comerciale, în același cont prezentat mai sus,
• prin intermediul site-ului www.ghiseul.ro
• în numerar, direct la sediul Consiliului Județean Iași din Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt nr.69, mun. Iași, jud. Iași.